Capitolul 4

–-Bella–-

Nu imi venea sa cred! Cea mai buna prietena a mea era un vampir. Eram constienta ca de multe ori observasem la ea lucruri destul de neobisnuite dar niciodata nu m-as fi gandit ca ar putea fi un vampir? Desi imi placea enorm povestile despre creaturi mitice,nu m-am gandit niciodata ca as putea avea de a face cu ele!

Am plecat cat am putut de repede din padure si am alergat pana la masina.M-am urcat rapid in ea si m-am indreptat  spre casa fara sa ma mai gandesc la altceva. In minte imi rasuna doar vocea lui Alice . Lacrimile au inceput sa mi se scurga pe obrajii rosii .

In cateva minute am si ajuns,dar  inainte sa ma dau jos din masina mi-am sters lacrimile si am incercat sa ma calmez. Nu vroiam sa ma vada mama asa. Ar fi pus prea multe intrebari la care cel mai sigur nu as putea sa raspund .

Deschid incet usa si cand observ ca mama sau Elisabeth nu erau prin apropiere urc incet scarile si ma indrept spre camera mea.

Ma prabusesc pe podea si incep sa plang.Inca nu imi venea sa cred ceea ce imi spusese Alice. Ma mintise tot timpul si eu am crezut-o ca o proasta. Ma durea tot ceea ce se intampla intre noi. Era prea mult pentru mine. Chiar nu puteam sa fac fata.

Nu stiu cat timp a trecut dar aud vocea mamei de jos.

„-Elisabeth, ti-am spus de o mie de ori sa nu mai faci asemenea prostii.”

Oara ce mai facuse Lisa de data asta de intrase iarasi in belele. Adica nu era prima data, dar niciodata vocea mamei nu era mai suparata si impunatoare.

In fine . Treaba ei ce a facut , sincer nu imi prea pasa. O merita , inca nu uitasem ce imi facuse.

-Bella, pot sa intru? aud vocea mamei , care astepta cu nerabdare un raspuns.

-Da, intra. Ii raspund eu in timp ce imi stergeam lacrimile de pe fata. Nu vroiam sa ma vada asa.

-Bella, esti bine? Ma intreba mama in timp ce se apropia de mine.

-Da! mint eu prost.

-Nu, nu esti bine Bella. Ce ai patit?

-Nimic,mama. Sunt bine.

-Bella, nu ma minti. Ai incredere in mine.

Ezit pentru un moment dar in cele din urma ii raspund.

-Am avut o mica disputa cu Alice,dar sunt bine.

-De ce ? Tu si Alice va intelegeti ca doua surori! Ce ati patit?

-Nimic important . Vocea imi era ragusita.

-Trebuie sa fie important de a intervenit intre voi doua. De cand va cunosteati nu v-ati certat niciodata.

-Pana acum , adaug eu in soapta sperand ca mama sa nu ma fi auzit dar m-am inselat.

-Exact, pana acum! Imi spui ce ati patit?

-Mama, nu pot . Sunt lucruri pe care numai eu cu Alice le stim.

-Ei bine, daca tot nu ai de gand sa imi spui, permite-mi sa iti dau un sfat.

-Sigur, spun eu zambindu-i.

-Nu lasa pe nimeni sau nimic sa intervina intre voi doua. O prietenie ca a voastra merita protejata. Nu permite-ti sa se piarda.

-Chia daca exista lucruri grave ce ar putea sa intervina intre noi? Adaug eu incet.

-Ce lucruri grave, Bella?

-Mama, iti mai spusai o data. Lucruri pe care doar eu cu Alice le stim. Deci? ridic o spranceana in semn de intrebare.

-Pai , Bella, cand exista o prietenie ca a voastra nu cred ca sunt lucruri atat de grave incat sa poate sa o distruga. Fiecare mai greseste , dar nu trebuie judecat. Ai incredere in Alice si cel mai important : AI INCREDERE IN PRIETENIA VOASTRA .

Poate mama avea dreptate. Poate ar trebui sa am incredere in Alice , in prietenia care ne leaga. Nu trebuie sa las nimic sa distruga prietenia ce ne uneste.

-Multumesc mult, mama. Acum daca ma scuzi am ceva de reparat. Spun eu zambindu-i.

-Unde crezi ca pleci? ma intreaba mama curioasa.

-Acasa la Alice. Cum ai spus si tu , nu trebuie sa las pe nimeni sa distruga prietenia ce ne leaga .

Am iesit din camera si am coborat pe scari afara.

M-am urcat in masina si m-am indreptat spre casa lui Alice. Brusc imi revine in minte reactia pe care o avusesem cand Alice imi spusese adevarul. Nu trebuia sa reactionez asa. Alice a fost in stare sa imi spuna secretul pe care familia ei l-a pastrat atata timp. Avusese incredere in  mine si eu o dezamagisem. Stiam asa.

Trebuie sa imi cer iertare pentru felul in care am reactionat. Inainte sa imi dau seama am si ajuns in fata casei lui Alice.

Ma dau jos din masina si pasesc incet spre usa de la intrare. Daca nu ma va ierta? Intrebarea asta imi rasuna in minte si devenea din ce in ce mai reala. Apasa pe sonerie si usa se deschide imedit.

-Buna, Esme. As putea vorbi cu Alice? intreb eu in timp ce incercam sa imi ascund lacrimile vizibile in coltul ochiilor.

-Sigur, imi raspunde ea cald. Are nevoie de tine , Bella.

-Stiu, si eu am nevoie de ea mai mult ca oricand.

-Ei bine, sti unde e camera ei . Imi spune Esme in timp ce ma imbratiseaza.

Urc scarile si cand ajung in fata usii un fior imi strabate corpul. Incerc sa il ignor , dar fara succes.

Deschid usa incet si pasesc cu teama in camera.

-Alice, pot sa intru? intreb eu sfioasa.

-Deja ai intrat. Imi raspunde ea scurt.

Era in pat. Ma apropii de ea si ma pun in genunchi langa pat.

-Alice, imi pare rau ca te-am dezamagit, doar ca nu ma asteptam la asta. Stiu ca nu este o scuza pentru felul in care am reactionat . Imi pare nespus de rau.

-Vrei sa spui ca nu ti-e frica de mine, ca nu ma respinge? Ma priveste plina de speranta . Asta era Alice a mea, surioara mea.

-Bineinteles ca nu. Nu as fi capabila de asa ceva . Nu as putea sa simt niciodata frica sau teama pentru tine. Si sti de ce?

-Nu, spune ea in timp ce lasa privirea in jos.

-Pentru ca prietenia ce ne leaga nu ar permite niciodata asa ceva. Imi poti povesti mai departe ? o intreb eu in timp ce radiam de fericire ca nu era suparata pe mine sau ceva de genu,

-Bineinteles. Spune in ea in timp ce ma imbratiseaza calduros.

Ma asez langa ea pe pat si incepe.

-Acum e randul tau sa pui intrebari si eu sa raspund. Deci ce vrei sa sti?

-Asa. Esme nu este mama ta naturala ? o intreb eu scurt .

-Nu, ea este sotia lui Carlisle. Ti-am spus de el in padure.

-Da, cel care te-a transformat. O intrerup eu.

-Exact. Pai inainte sa ne mutam in Forks locuiam toti impreuna.

-Toti? O intreb eu in timp ce incercam sa imi ascund vizibila nelamurire.

-Da, toti. eu , Carlisle, Esme , Edward , Jasper-prietenul meu-, Emmet si Rosalie.

-Si de ce v-ati despartit?

-Era necesar. Lumea incepuse deja sa observe ca noi nu imbatranim. Doar ca Carlisle nu putea sa plece, cel putin nu inca. Alaturi de el a ramas Jasper, Emmet , Rosalie si Edward,pana acum.

-Ok. Dar cei de aici il stiu pe Edward ca pe varul tau.

-Da. Nu puteam sa vina aici ca si fratele meu. Era prea ridicol.

-Si ceilalti nu au de gand sa vina aici , in Forks? adaug eu dupa o pauza.

-Ba da . Saptamana viitoare isi vor face aparitia aici.

-Si drept cine?

-Pai Carlisle ca si sotul lui Esme, Emmet ca fratele meu si Rosalie si Jasper ca logodnicii nostri si fii adoptivi ai lui Esme si Carlisle.

-Tare. Spun eu entuziasmata.

Dar nu se vor supara ca mi-ai spus adevarul?

-Nu, nu cred . Edward si Esme ma vor ajuta in privinta asta.

-Si veti locui toti aici?

-Da. Casa este destul de retrasa si este suficient de mare ca sa putem locui toti.

-Mda…chiar prea mare. Spun eu , rotindu-mi ochii.

Intr-adevar casa semana mai degraba cu un palat. Este imensa.

-Deci intr-un final toti sunteti vampiri?

-Da, raspunde Alice amuzata de tonul meu.

-Este incredibil.

-Bella, dar nu m-ai intrebat lucrul cel mai important. Cum ne hranim?

-Oh, da. Spun eu.

Deci….

-Pai cu sangele animalelor.

-Si este suficient? Adaug eu.

-Suficient cat sa fim puternici dar nu cat sa ne si saturam.

-Si totusi faceti acest efort. Dar de ce ? De ce nu preferati mai bine calea cea mai usoara?

-Pentru ca nu vrem sa omoram fiinte nevinovate. Nu vrem sa fim si mai monstri decat suntem deja.

-Alice! ridic tonul deranjata de ceea ce spusese. Alice nu e vina voastra ca sunteti …ceea ce sunteti.

-Da, dar asta nu ne scuza.

-Ok . Deci schimband subiectul , invitatia de a dormi la tine mai ramane valabila?

-Bineinteles, Bella.

-Alice, hai acasa la mine sa imi iau haine de schimb.

-Sa vin si eu? Nu ti-e frica ca mi-as putea pierde controlul?

-Alice, te rog, ai fost de atatea ori la mine acasa. Am incredere in tine.

-Multumesc , Bella.

Coboram impreuna scarile si ne ducem pana la Esme.

-Esme , spun eu in timp ce o iau in brate, se pare ca nu veti scapa de mine.

-Nici nu vrem asta, spune ea facandu-mi cu ochiul.

-Esme, Alice va dormi in seara asta la mine. E ok, nu?

-Bineinteles , Alice.

-Ok, haide Alice sa imi anunt parintii si sa imi iau haine pt maine la scoala.

Am tras-o taras dupa mine pe Alice si in cateva minute am ajuns la mine acasa.

-Mama, strig eu imediat ce pasim inauntru.

-Da, Bella. Imi raspunde cu intarziere.

Ma duc in sufragerie pentru a-i spune ca astaseara nu voi dormi acasa.

-Mama, astaseara voi ramane la Alice. Nimic impotriva , nu?

-As putea sa am ceva ? Ridica o spraceana in semn de intrebare,

-Sicer nu. Spun eu amuzata.

Am urca in camera mea si mi-am luat cele necesare.

Ne intoarcem acasa la Alice inainte ca intunericul sa se asterne pe Forks.

Ne schimbam in pijamale si ne asezam in pat in fata televizorului.

-Deci, Alice ce film vom vedea astaseara?

-Hmm, unul cu vampiri. Vocea care rostise cuvintele clar nu era vocea lui Alice.

-Edward ! striga Alice fericita.

-Deci vroiati sa petreceti fara mine. spune el incercand sa para jignit.

-Mda, de parca asa ceva era posibil. Adaug eu shicotind.

Deci, chiar vom vedea un film cu vampiri?

-Numai daca nu ti-e frica . Spune Edward in timp ce se aseaza langa mine.

-Sigur ca nu mi-e frica. Rostesc cuvintele cat pot de tare si clar ca sa inteleaga o data pentru totdeauna.

Wow, sa petrec o seara cu Edward Cullen. Va fi destul de interesant. Deja ma gandeam la ce as putea sa fac pentru a-i strica cheful de a petrece. Nu suportam arogantii ca el.

___________________________________________________________

Ok. A aparut si cap 4 . Imi pare rau ca am intarziat , deoarece stiu ca vi l-am promis mai devreme.

Vreau sa va anunt ca urmatoarele capitole nu vor mai veni la fel de repede ca si celelalalte ,pentru ca este Craciunul si trebuie sa ma bucur mai mult de el . Asta nu inseamna ca vor veni la un interval de timp prea mare. Vor veni la timpul potrivit.

Asa . ;)) Pentru ca celalalt capitol sa vina am nevoie de comentarii ca sa vad daca intr-adevar va place.

Vreau sa va spuneti opinia despre cum vi se pare acest capitol, oricare ar fi ea. Si scuzati-ma daca mai am greseli de ortografie. 🙂

Si de asemenea vreau sa imi spuneti daca va place de atitudinea Bellei. A facut bine ca a trecut peste faptul ca Alice este vampir???

Va pup si va astept parerile .